Minculescu și-a luat rămas bun de la Iris și fani. Ultimul „Bună seara, prieteni! „, la Cluj

Peste cinci mii de persoane din toată țara au asistat, duminică seară, timp de o oră, la concertul Iris susținut în comuna Bonțida din județul Cluj, Cristi Minculescu mulțumindu-le fanilor, iar la final părăsind scena fără să motiveze decizia care l-a determinat să părăsească formația.

Curtea Castelului Banffy din comuna clujeană Bonțida se umple treptat, duminică, începând cu ora 20.00, mii de fani veniți din toată țara pregătindu-se pentru ultimul concert al trupei Iris, alături de Cristi Minculescu, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Locul, un tăpșan de pietriș și iarbă, e impropriu pentru un astfel de concert, înghesuit între două clădiri și o ruină și străjuit de tarabe unde se vând nimicuri sau mici și bere. Scena e mică, boxele așijderea, dar nu mai contează, fanii își așteaptă trupa favorită.

Gabi, un fan adevărat, crescut cu poza lui Minculescu pe pereții camerei, a venit de la București cu trenul până la Cluj și a făcut autostopul până în comună, împreună cu prietena lui. Are peste 40 de ani și cară în spate un rucsac.

„Nu puteam să ratez ultimul concert al lui Iris în care mai cântă Cristi. Habar nu am avut până acum că există o localitate în țară care să se numească așa. Bonțida. Sincer, nu mă așteptam la gestul lui Cristi de a părăsi trupa. Mă gândeam că poate se va retrage odată Iris de pe scena muzicală, într-un concert grandios pe Național Arena, dar nu la Bonțida. Am crescut cu Iris, m-am rugat pentru Cristi când a avut problema de sănătate, și am venit după ei să îi aud pentru ultima oară. Fără Minculescu, Iris nu înseamnă nimic. El e vocea, el e Iris”, spune bărbatul cu ochi triști.

Curtea castelului se umple încet-încet, iar lumea începe să își piardă răbdarea. Pe scenă evoluează o trupă ungurească, „De la Funk”, care își depășește timpul alocat spre exasperarea miilor de fani care încep să strige „Iris”, „Iris”.

Cristi Minculescu a sosit discret, împreună cu ceilalți membri ai trupei, într-un cort alb instalat în dreapta scenei, iar la 21.45, în uralele mulțimii, urcă pe scenă. Începe să cânte prima piesă, iar abia la finalul acesteia salută publicul cu deja celebrele cuvinte: „Bună seara, prieteni!”.

Dincolo de gardul de metal instalat în fața scenei, o fată blondă, într-un tricou negru pe care scrie „Iris” cântă fiecare vers, fiecare strofă, trăind la maximum concertul. Are lacrimi în ochi când strigă „Nu pleca, Cristi”, alături de cei din jur.

În fața gardului, un rocker adevărat, cu pantaloni negri, curea cu ținte și o cămașă de plasă, tot neagră, agită un tricou alb, pe care a scris cu marker mesaje adresate lui Cristi Minculescu: „Cristi, te iubim și vom fi mereu alături de tine” și „Iris, mereu împreună, doar așa existăm”.

Iris cântă piese cunoscute, iar Minculescu antrenează publicul, care bate din palme și îi strigă numele, cântând versurile de la „Iris Maxima”, „Cât aș vrea să zbor”, „Vino pentru totdeauna”, „Vrei să dormi”, „Pentru tine cerul e prea sus”.

Ora de concert trece ca o clipă, iar aproape de ora 23.00, Minculescu își ia rămas bun de la fani, după care se reîntoarce pentru ultimele două bisuri, aplaudat frenetic și întâmpinat cu urale.

„Aceasta a fost Iris pentru voi în această seară, aș vrea să mulțumesc băieților cu care am petrecut atâta amar de vreme, lui Nelu, lui Boro, lui Valter, lui Relu, vouă, pentru suportul moral de-a lungul timpului, soției mele, Rodi – te iubesc -, și lui Dumnezeu pentru că a trimis-o să mă salveze. Vă mulțumesc din inimă, vă mulțumesc foarte mult, să fiți sănătoși și iubiți, pa”, sună mesajul de adio al lui Cristi Minculescu.

Salută publicul împreună cu ceilalți membri ai Iris, cu mâinile ridicate deasupra capului, după care coboară de pe scenă și se urcă toți într-o mașină care părăsește curtea Castelului Banffy din Bonțida.

Un domn în vârstă, venit din Gherla, fredonează „Floare de Iris” și spune cu lacrimi în ochi: „Regret că dispare de pe scena cântecului românesc de rock un titan. De 35 de ani, de la început, am fost alături de Iris. A murit regele, trăiască regele, Iris trebuie să meargă înainte”.